Cu o floare nu se face primăvară! – Managementul deșeurilor, încotro?

În numeroasele ocazii pe care mi le-a oferit serviciul de a cutreiera țara în lung și-n lat, aproape de fiecare dată mi-a fost dat să mă îngrozesc de nesimțirea cu care unii aruncă diverse deșeuri în cele mai nepotrivite locuri. În acele momente automat îmi venea în minte o zicală modernă cu care nu pot să fiu de acord: ”Frumoasă țară, păcat că e locuită!”. Gestionarea deșeurilor a fost și rămâne în continuare o gravă problemă fără o soluție completă (eficientă).

Îmi aduc aminte de vremuri ”de mult apuse”, copil fiind, când apele Mureșului gemeau de gunoaie, când existau panouri care avertizau că „Depozitarea deșeurilor este  interzisă!…”, dar știam că toți vecinii după ce făceau curat în propriile curți scăpau de gunoi, aruncându-l pe malul apei. Era ca o tradiție, în care, toată speranța era ca primăvara apele umflate de topirea zăpezii să curețe acele maldăre de ”chestii” netrebuincioase.

Și-acu` revin în prezent și mă-ntreb dacă lucrurile s-au schimbat în cei 30-35 de ani care au trecut de atunci și constat că suntem încă departe de a fi o națiune civilizată prin conștiință și nu prin lege. Valuri de civilizare vin dinspre Vest și trec peste noi, ca-n ”Glosa” lui Eminescu („Ce e val ca valul trece”), fără a ne afecta în vreun fel. Măcar la capitolul acesta suntem cu adevărat statornici ca o stâncă (o doză de sarcasm amar).

Și mă așez într-un colț și refuz „să-mi treacă”, preferând să caut greșeala în acestă ecuație dificilă. Și privind în ograda vecinilor de la vest, le dau dreptate; încă o dată, profesorilor din facultate, care ne expuneau principiile ecologiei și ne spuneau că menținerea curată a mediului înconjurător este foarte costisitoare.

Ne aflăm într-o stare de tranziție care pare să nu se mai încheie. Am închis gropile de gunoi clasice pentru că nu erau ecologice (obligați de legislația UE) și le-am înlocuit cu altele moderne, dar insuficiente pentru a satisface nevoile comunităților. Suntem obligați să colectăm selectiv, dar nu obținem rezultate semnificative. De ce?, pentru că populația trebuie stimulată, nu numai obligată. Realitatea ne arată că mijloacele punitive nu dau rezultate în toate cazurile. Dacă în orașele mari lucrurile s-au mai îmbunătățit, în comunitățile mici niciodată nu vor fi suficiente „puști” pentru a păzi mediul înconjurător.

Primăria ne promite reduceri la factura de gospodărire a deșeurilor dacă selectăm plastic, hârtie și doze de aluminiu separat, dar când vine factura ne pomenim cu o „megareducere” de 1 leu! Au apărut automate de recuperat doze de aluminiu la magazine care te răsplătesc cu 0,04lei! pentru fiecare doză returnată. Păi așa nu vom face nimic fraților, ne pierdem timpul, sau ne ascundem în spatele degetului!

În zona Brașovului avem singurul depozit ecologic de deșeuri la Săcele! În atare condiții nu e de mirare că localitățile situate la distanță caută soluții de compromis, care au efecte dezatruoase asupra mediului. Nu vreau să arăt direct cu degetul spre o anume localitate pentru că s-ar putea să uit pe cineva, însă cred că autoritățile trebuie să lase deoparte interesele, orgoliile și să înființeze noi centre de depozitare, pentru a facilita și stimula cu adevărat activitățile care au ca finalitate menținerea unui mediu curat.

Din nefericire, ca și în alte domenii, cu legislația stăm bine, dar realitatea „ne omoară”! (dacă nu sunt suficient de convingător accesați link-ul http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea-deseurilor/).

Salut cu această ocazie toate acțiunile societății civile întreprinse în acest sens, dar să nu uităm zicala „Cu o floare nu se face primăvară”!

Claudiu PAȘCA

Posted in Dezbateri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Solve : *
6 + 20 =